Scarlet

E cinci dimineata…si totul porneste de la intrebarea… “Ai fost fericit de ziua ta?”

me: eu te intreb daca ai fost fericit in ziua aceea
friend: shi eu tziam spus cum a decurs ziua…nush ce inseamna pt tine sa fi fericit?.. avand in vedere ca nu pot spune cu siguranta tind sa cred k nu
me: dar nici nu poti spune ca ai fost nefericit…ceea ce ar implica faptul ca ai fost fericit(?)
me: nu rade… nu glumesc..gandeste-te de cate ori avem sentimentul ca nu suntem fericiti..si la a second thought ne dam seama ca nu suntem NEfericiti…chiar deloc

me: asta inseamna ca…suntem fericiti?
me: nu concluzionez nimic… imi pun doar niste intrebari
friend : se poate privi shi cum spui u problema…..insa eu cred ca intre fericit si nefericit e o groapa imensa in care nu petrecem o mare parte a tipului pe care il avem la dispozitie iar din cand in cand scapam din groapa fie pe o parte fie pe cealata dar de fiecare data sarim sau suntem trasi inapoi…….
friend: recunosc faza cu groapa nu e prea bine aleasa…
me : ba da….intre 2 puncte alaturate…exista o infinitate de puncte
me: oare groapa aia dintre fericire si nefericire… could we call it life?
friend: daca groapa implica si marginile atunci cu certitudine e vorba d viata
friend: uite de exemplu cand m-ai shi mi-ai urat o chestie f frumoasa de ziua mea pt o clipa am scapat din groapa…but i think i’m back in it….altfel spus cred ca fericirea e un lurcu scurt…..pt ca altfel ar deveni the usual….si usual=groapa
me: stii ce e interesant?
me: cred ca daca nu ar fi groapa..si..am fi pentru mult timp..iesiti din groapa…in acel punct “fericire”…nu am mai aprecia adevarata lui valoare…si am visa spre munti..
me: iar in felul asta… fericirea clipelor trecute nu devine altceva decat o alta groapa
me: daca am fi fericiti tot timpul…oare nu ne-am considera cazuti in acea groapa…called life…. oare nu ne-am considera tot facand parte dintr-o virgula dintre ceva…si altceva?
me: poate ca este nevoie de acele puncte dintre puncte…pentru a trai la adevarata intensitate cele 2 extreme…pentru a le putea percepe…asimila
friend: eu cred ca multa lume percepe o stare meritata care este f aproape de marginea pozitiva, pe de alta parte bunul simt este un fel de echilibru, e normal sa vrei sa ai parte de tot ce inseamna bine/frumos dar nu si fara sa te astepti la partea opusa
friend: si starea de echilibu este de obicei nemultumitoare pentru majoritatea…….e doar un alt mod d a spune ca privesc partea goala a paharului
me: si totusi ce dulce e starea de echilibru atunci cand esti nefericit…. si cat de mult se aseamana aceasta stare de echilibru cu fericirea suprema atunci cand traversezi o drama…
me: oare…
friend: daca si-ar schimba mai multa lume punctul de vedere cred ca ash avea sansa sa vad shi fete zambind in metrou
me: nu traim fericirea zi de zi…asteptand o drama sa ne urle in fata si sa ne trezeasca…sa ne avertizeze…ca suntem fericiti…?
me: oare nu putem gusta fericirea fara a servi nefericire ca aperitiv?
friend: poate…..dar nu ar avea acelasi gust
friend: e dragutz, e f asemanator cu povestea despre sanatate…toata faza cu operatia m-a speriat un pic..pt ca eram obishnuit sa fiu sportiv….de mic am facut toate sporturile care se puteau face..fotbal/innot/ciclsm/atletism/lupte….am urcat pe munti… si acuma ash fi fericit sa pot fugi 10m……..
friend: ne invata viata ce trebuie apreciat
me: da…banuiesc ca functioneaza si reciproca…nu putemgusta cu adevarat nefericirea pana nu cunoastem o mostra de fericire….
me: ne invartim intr-un cerc vicios…si ne lovim mereu de punctulete
friend: apropo…a fost nepoliticos din partea mea sa nu intreb….”r u happy?” imi amintesc ca un film f dragutz cu kevin spacey a inceput cu intrebarea asta shi cu o punga care dansa in vant…..despre sfarsit prefer sa nu vorbesc
me : pot sa iti spun atat.incerc sa nu fiu nefericita,incerc sa nu ii fac pe altii nefericiti…iar daca reusesc asta…sunt fericita..Sunt fericita in momentele in care sunt cu toata familia si ne bucuram din sulfet unul de altul…in secunda urmatoare insa sunt nefericita crunt..ptr ca realizez ca acea clipa nu va dura o eternitate… sunt prapastioasa… orice clipa de fericire absoluta imi provoaca mari suferinte..cu cat este mai frumoasa clipa cu atat sufar mai tare cand trece,,, dar trebuie sa accept faptul ca fericirea si nefericirea se plimba mana in mana…pentru ca daca nu..as risca sa nu simt..sa nu fie nimic,decat un gol…si nu ar fi pacat sa simti groapa ca un imens gol?… in loc sa o simti ca un amalgam de mangaieri
me: si da! chiar si lovituri
me: trebuie sa ne lovim de punctulete…trebuie sa le imbratisam… dar trebuie sa simtim..
friend: ai vazut vanilla sky?
me: da
friend: ai fi sarit?
me: ce ciudat ca imi pui intrebarea asta.. tocmai discutam cu un prieten…
me: ma rog… descriam o stare…un scenariu
me: ma simt pe marginea unei stanci….vad marea in fata mea..se izbesc valurile nervos de stanci…initial aveam pe mine zeci de straturi…haine,scuturi….dar vantul le-a risipit incet pe toate…. si am ramas dezbracata…. si singura… si mi-e frig…foarte frig…am un regret pentru toate hainele si scuturile cazute in mare….tremur, dar nu fac nici un pas..poate caderea in valurile puternice ar fi ceea ce mi-a fost destinat…poate vantul mi-a fost destinat…..sau poate doar cazatura in sine… sa sar?
me: asta a fost acum vreo ora
friend: ok……weird….
me: chiar weird
friend:si in imaginea ta ce insemna saritul? era un fel d sfarsit? aveai optinea d a nu sari si a incerca din nou?
me: optiunea de a incerca din nou…nu exista niciodata…. exista optiunea de a da un pas inapoi…spre a merge inainte intr-o alta directie…
me: nu poti incerca din nou…pentru ca nu iti permite timpul
me: din pacate nu putem schimba deciziile deja luate
me: exista optiunea de a te arunca
me: poti sa scapi cu bine, poti sa scapi cu daune grave sau poti sa mori…
me: sau poti sa stai si sa nu faci nimic,.. sa lasi vantul sa decida
me: problema e ca vantul indiferent de ce decizie vei lua…va continua sa sufle…intelegi?
me: si tu..poti sa alegi sa traiesti in paralel cu vantul… TRAIND sau STAND
me: SIMTIND sau PROTEJANDU-TE
me: el va sulfa ..va continua sa bata..nu esti o piedica pentru el…
me: indiferent daca as sari…sau as da un pas inapoi si as lua-o pe alt drum… nu as sta…asta ar fi echivalentul marelui gol de care vorbeam mai devreme
friend: shi a avut shi un deznodamant acest peisaj?
me: nu… cel putin inca nu s-a scris deznodamantul,cand va fi…ill let u know
friend:crezi ca peisajul are legatura cu faptul ca esti in prag d a pleca de acasa?..sau mai mult e felul in care ai descris u situatia?
me:cu totii trecem cel putin o data prin astfel de momente… fiecare avem deznodamantul nostru
me:nu are legatura…sau poate in prea mica masura
me: faptul ca plec de acasa nu ma sperie..imi da alte emotii alte stari..dar nu ma sperie
friend:shti care parte a peisajului ii da din puctul meu d vedere cea mai multa profunzime
friend: faptul ca ai ramas fara haine..daca nu ar fi fost detaliul cu hainele eu cred ca ash fi admirat situatia shi as fi facut pasul inapoi…insa asha mi-ar fi fost greu sa admir ispita
friend: nush….cred k ash fi stat……i’m not the jumping kind of person
me: si daca ingheti… stai…?…pana cand?o decizie trebuie luata la un momentdat
friend: pai shi inghetatul e o forma mai putin instantanee a sariturii
friend: cred ca prefer sa inghet in timp…si tot nu sar
me: si daca finalul e acelasi…deznodamantul e cazatura…. nu vrei sa simti ca ai avut puterea de decizie? nu vrei sa vezi cu ochii tai marea in cadere…preferi sa ramai inghetat cu groaza in ochi,cu frigul in suflet…si cu constiinta ca nu ai facut nimic intiparita in memorie??
me: asteptand sa ingheti ptr ca mai apoi sa cazi nu iti oferi nici o sansa… in schimb daca sari… poate va iesi totusi bine
me: sau daca dai pasul inapoi spre cealalta directie,,, poate te indrepti spre ceva frumos…sau poate spre o alta prapastie
me: poate nu vei ajunge niciodata in locul dorit
me: dar nu vrei sa stii ca ai facut tot posibilul pentru a-l atinge?

friend: saritura e varianta cea mai simpla…….e atat d categorica incat devine lasa
friend : ok…stau pe margine pana ajung in pragul inconstientei si abia atunci sar…..
me: poate ca saritura implica innot printre valuri furioase…ceea ce exclude ipoteza celei mai simple variante…
friend :vrei sa ma convingi sa sar?
me: m-as bucura sa nu ajungi la vreo prapastie…decat in calitate de turist… cu aparatul foto in mana
me: nu vreau sa te conving sa sari…inca nu stiu nici daca as sari EU…
me: dar analizez variantele
friend:peisajul reprezinta decrierea unei situatii in care te afli?
me: mai mult sau mai putin
friend: si referitor la saritura din vanilla sky….o viata intr-o minciuna de care nu esti constienta dar e un efect a deciziei tale/sau un sfarsit demn?
me:nu stiu..nu pot raspunde.. cred ca totusi as fi sarit… hehe…asta e defect “profesional”…de la atata dans m-a transformat alin into a “jumping chick”…desi tind sa cred ca inca nu ma cunosc suficient de bine incat sa stiu daca sunt sau nu the jumping kind…trebuie sa ma descopar intai
friend: cat mai avem pana rasare soarele?
A rasarit si soarele… ne-am pus fiecare la somn..cu gandul la fericire….voi ati sari?

Va vine sa credeti ca este fiica lui?

Nu pot sa inteleg de ce le-au refuzat :)))))….

Da! Am rezistat zece minute uitandu-ma la emisiunea marii experte, sexoasa Laura Andresan. Tema zilei : ” Fanteziile unui virgin de 31 de ani”.Hmmm, prima reactie? :”Saracul om, pana la sfarsitul emisiunii va fi scapat de tot ce a agonisit in 31 de ani :))”. Surprinzator, fata noastra nu a sarit pe el si nici nu l-a scapat de povara(adevarul e ca nu stim ce s-a intamplat dupa filmare).El, un tanar care se pare ca e destul de cunoscut pentru publicarea fanteziilor sale si un blogger activ.Ea, vizibil incantata de faptul ca are cui sa ii dea sfaturi profesioniste in materie de sex. Se simtea ca o mica zeita draga de ea, se vedea dupa limbajul corpului, mimica…abia astepta pauzele lui de vorbire pentru a-i mai putea marturisi ceva picant, evident…despre EA. Fanteziile sau raspunsurile bietului om nu prea contau.Asadar, in momentul in care el a raspuns ca isi doreste ca prima data sa fie cu o virgina, sotia sa ,ea nu s-a putut abtine pana nu i-a explicat teoria sexului animalic.Sa o citez:” Sexul animalic este cea mai pura forma de a te exprima…pentru ca..treci prin foarte multa poezie pentru a ajunge la el.”…Am… ooook… mergem mai departe si aflam de la ea ca de fapt omul este sex, cand ne nastem nu suntem altceva decat instincte(aici are dreptate femeia)iar pe parcursul vietii… TOT ceea ce facem este sa tindem spre a deveni zei… si asta ia ghiciti prin ce se intampla? evident prin sex…mai precis…prin orgasm… ca de! ala este momentul zero al vietii umane.(ammm… if u say so…). Singurul obstacol in devenirea noastra ca zei este faptul ca ” SOCIETATEA NE INDOCRINEAZA”. Pai Faa Lauroooo, ia mai lasa tu la o parte obiceiul de “a manca” chestii…ca se spune indocTrineaza.Nu va intereseaza nu-i asa cat ii place ei de mult sa fie stransa de gat sau mangaiata pe podoabe?…ma gandeam eu.Punctul culminant al discutiei este cand dupa toata munca ei de convingere ca sexul este scopul suprem al vietii, tipul o intreaba : ” Crezi ca Dumnezeu este de acord cu modul tau si al Alinei (n.b. Cum care Alina? PLUGARU!! doooooh!) de viata?”. Ea extrem de convinsa “DA.Absolut Da… pentru ca Dumnezeu ma percepe fericita”… cand deja imi curgea o lacrima pe obrazul stang, ma loveste in moalele capului..”Eu oricum sunt femeia unui singur barbat!”..Hm… imi pun semne de intrebare…Oare incep semnele Apocalipsei sa se manifeste? MAi citesc ei din jurnalul omului, mai da ea niste sfaturi, se mai “emotioneaza” putin si se ajunge la finalul emisiunii.Profa noastra, a tuturor, de sex ii face o surpriza invitatului : I-o aduce in platou pe Alina Plugaru.Toate bune si frumoase, doar ca el marturiseste ca a scos de pe blogul lui fantezia cu ele doua :)))).

Impresii generale :
1. Mi-a placut ca omul se comporta absolut la fel de firesc orice ar fi incercat Laurica sa faca.O privea normal, fara sa saliveze la auzul fanteziilor ei dar in acelasi timp nici nu era socat de ce auzea.Pentru un virgin de 31 de ani s-a comportat ok.
2. Nu negam ca… “fuga” face bine la sanatate…Dar da-o in colo de treaba, nu incerca sa te justifici invocand mari ganditori , si nici nu te strofoca sa pari mare ‘TELECTUALA ca nu esti. Vezi-ti tu de sex , ca nu arunca nimeni cu bolovani in tine pentru asta, nu mai suntem in evul mediu;
3.Desi titlul emisiunii se referea la Fanteziile Virginului, nu am putut afla nimic despre asta( nu ca ar fi interesat neaparat pe cineva in afara de cunoscuti) pentru ca Profa nu inceta cu exemplificarile si teoriile din viata personala.Sfat: Nu mai invita iubita mea in emisiune pe nimeni, ca oricum se vorbeste numai despre tine , pentru ca nu-i asa? intr-o emisiune, personajul principal este, evident MODERATORUL.Keep on doing a great job!(la propriu , da?)
4.Stai linistita, ca nu o sa iti afecteze cu nimic clientela daca mai si taci putin din gura…Zau ca mai interesanta esti pana scoti vreun sunet.(ma refeream la actul de a vorbi! nu va ganditi la alte lucruri).

Hai sa fim sanatosi : Laure, virgini si noi toti astia de pe langa…

Am gasit pozele AICI.
Check it out

Multumesc neghinitza

As fi vrut sa traim intr-o lume in care trandafirii nu au tepi si nu ofilesc niciodata.Mi-ar fi placut sa traim intr-o lume in care sa nu existe decat lacrimi de fericire. Dar nu e asa.Traim intr-o lume a dezamagirilor, a comertului de bunuri,de servicii,de sentimente!O lume in care nimic nu e gratis…nici macar lacrimile.Zi de zi trecem pe langa asa numitii cersetori…Unii cer bani,altii iti cer din priviri O VIATA!…cei mai multi sunt ignorati. Poate ei sunt mai castigati…au timp sa ii priveasca pe toti cei care trec nepasatori pe langa ei, au timp sa isi imagineze povestile noastre,a celor grabiti.Poate noi suntem cei care “cersim”…. Cersim aceleasi lucruri in contexte diferite. Cersim implinire absoluta si in acelasi timp scutire de sacrificii pentru a ajunge la ea. Fericirea nu este un dat…nu vine fara a lupta pentru ea. Vrem sa mergem mai departe si totusi nu putem inchide usi, vrem sa ne desprindem de trecut dar suferim cand vedem ca trecutul se detaseaza de noi…Vrem sa ni se piarda urma in multime,sa nu ne fie urmariti pasii,sa fim liberi sa ne exprimam adevaratele dorinte,adevaratele pasiuni,iubiri interzise,decizii mai mult sau mai putin corecte si cu toate astea luptam toata viata sa ne facem cat mai remarcati intr-un domeniu sau altul,sa ne autodepasim in indeplinirea regulilor deja consecrate.Suntem oameni….. rai, razbunatori ,barfitori, cu multe defecte,dar ne batem cu pumnii in piept ca detestam barfa,minciuna,intriga..Uitam insa ca suntem …flori…in final ofilim…ne stingem,nu suntem atotputernici si nici nemuritori… Chiar daca nu ne distruge umiditatea,soarele puternic sau o furtuna puternica…plecam petalele in fata timpului.Imi place sa cred ca din fiecare poveste de dragoste se naste un bobocel care infloreste iar apoi incremeneste in timp si lumineaza… imi place sa visez ca acesti boboci formeaza Calea Lactee…si ca fiecare luminita de pe cer este o marturie.Aceste mici minuni depasesc granitele societatii,a falsilor cersetori, a traficului si a mizeriei. Ele fac auzite povestile in Univers,ele ne fac sa varsam lacrimi pentru fiecare floare cazuta,dar sunt acolo pentru a presara flori pentru fiecare lacrima…

Scarlet

Cine a spus ca primele zile ale anului sunt lipsite de peripetii nu s-a putut insela mai tare.

Rezumat :
DAY 1
Moods a raspuns la invitatia mea de a veni la petrecerea de revelion organizata de mine.Din motive obiective nu a putut ajunge in noaptea de 31 , ci doar in 1 ianuarie la 11:57.Petrecerea s-a spart in jurul orei 6:00-7:00, moment in care m-am asezat sa motai pe canapea pana la 11:00 cand urma sa plec la gara dupa “piesul” care venea de la drum.Zis si facut;la ora 11:00 am fost in picioare si m-am dus sa ma schimb.Ei bine, ca in filmele cu prosti am adormit in timp ce ma schimbam…m-am trezit speriata la 11:46 si ca vantul am aterizat in masina, fara a mai lua vreo haina pe mine, acte sau alte lucruri necesare.La 11:56 ajung in fata garii, unde un tanar care semana leit cu Moods astepta pe cineva… pana sa imi dau seama ca nu este el, se face ora 11:59.Pun mana pe telefon si imi incerc norocul(desi stiam de pe la ora 6:00 ca nu mai are baterie deci sun degeaba).Am noroc! Raspunde.”ce faci piesule? pe unde esti? inca esti in tren? ai intarziere?…El, foarte funny face glume cum ca ar fi trecut de Medias.”Te rog nu mai face glume din astea cu mine, sunt nedormita, nici nu am apucat sa ma spal pe ochi, nu am acte la mine, am parcat si cam ilegal..Do not “EF” with me acum”.El rade si ma linisteste ca tocmai intra in gara.Ok! astept vreo 5 minute, nu coboara nimeni in fata garii.Ma suna Moods: “Stii… tocmai ieseam din Medias…”So, dragul de el a rezistat ca un erou nelasandu-se infrant de somn pana la Sighisoara, iar pe ultima suta de metri a adormit si a ratat Mediasul.Vorbim si ne intelegem sa coboare la urmatoarea statie de unde il voi lua :Blaj. Fug acasa, ma spal pe ochisori, imi iau actele, iau cu mine niste betisoare de scortisoara cu care m-am infruptat pe drum(prietenii stiu de ce!) si plec la drum.Dupa cativa km iau prima autostopista din viata mea; o buni’ pe la optzeci de ani care tocmai patise ceva similar cu Maican :)). Ajung la Blaj, ne intalnim, pe drum spre casa facem glume peste glume, voie buna…Am inceput anul cu dreptul! Ziua a fost dedicata continuarii, au venit invitatii, in final s-a facut in sera mea sala de cinema…moods adoarme…pregatim patul:La odihna cu el! ceilalti ramanem la povesti pana la 4:30 , dupa care ne punem la somn ca sardinele.
Day 2 :

Ma trezesc la 7:00 si imi duc prietenele la gara; mica intarziere…25 de minute de inghet. Ziua a fost dedicata amintirilor.Moods a avut rabdarea de a se uita la cateva sute de poze din copilaria mea..O zi extrem de placuta si relaxanta…Parca ne cunoastem de ani de zile! Spre seara ne hotaram sa mergem cu o parte din gasca de la revelion la bowling.Nu ne iese, rezervate pistele pana a treia zi.Telefoane, planificari…schimbari de program..pana la urma am ajuns sa facem movie night.In compania unui vin chiar foarte foarte bun ne-am pus la filme.Pana in zori am povestit vrute si nevrute, am baut vin si ne-am uitat la filme.A fost o seara mai mult decat frumoasa, pe care nu as fi petrecut-o in nici un alt mod.

Day3 : delir!..”EF”! CFR

Ne trezim la 7:00…zilele au trecut mult prea repede si trenul spre Brasov anunta sfarsitul lor.Fugim in gara…Trenul are o intarziere de o ora si jumatate.Doamna de la informatii ne spune” nu are rost sa ramaneti in gara atata timp! reveniti cu un telefon ptr a afla daca recupereaza pe drum”.Ok.Mergem sa bem o cafea..revenim cu telefonul.NI se comunica: trenul are o si mai mare intarziere decat cea anuntata initial…ajunge in Medias la 10:50!(ora la care trebuia sa fie deja in Brasov).Ce sa facem 2 ore si jumatate? ne intoarcem acasa… facem o rapida curatenie…strangem toate sticlele de bautura…Urma sa vina preotul cu botezul. Ca sa nu luam teapa la 10:15 suntem in gara. Ce am spus? Sa NU luam teapa?? WRONG! Trenul plecase din gara de o jumatate de ora. Ce altceva a mai ramas de facut decat sa isi ia bilet la un alt tren…la ora 13:08 , sa anunte intarzierea la servici si sa mergem sa mancam niste paste.Oricate ore am avea la dispozitie pentru a povesti, they never seem to be enough! timpul zboara si ajungem din nou in gara!

Ne luam ramas-bun in stilul nostru caracteristic…adica ZULU! EL a iesit pe geam… in momentul in care a pornit trenul ne-am dat salutul nostru : BUBOI (n.b. Buh bye!)..si pe masura ce se indeparta noi continuam: Infectie! Cancer! Bronsita! Sifilis!…etc… pana cand nu s-a mai vazut trenul( nu vreti sa stiti ce priviri nedumerite aveau oamenii de pe peron =)) )
In timp ce ma indreptam spre masina am continuat saluturile telefonic : ” Gonoree! Nev pigmentar iritat! Sciatica!…”

Concluzii :

1. AU fost 2 zile de reala vacanta, de relaxare a mintii , sufletului si trupului. Sper din suflet ca si el s-a simtit la fel de bine, pentru ca eu m-am simtit exact ca in compania unui membru al familiei. Prietenii sunt nepretuiti, iar eu stiu ca am in el un adevarat prieten. Micile incidente sau neplaceri ” externe” nu au reusit sa ne distruga buna dispozitie si nici sa rupa prietenia sincera dintre noi.
2. What the eeeefff CFR??

Multumesc Moods pentru 2 zile de deconectare…Thank you for listening, and for everything.

P.S. Multumesc si pentru afectiunea pe care i-ai aratat-o iubitei mele Fuzi…desi chiar nu trebuia sa dormi chinuit pentru a avea ea loc sa se labarteze in pat.

Initial acesta trebuia sa fie un post al unui bilant final in care sa cantaresc oarecum lucrurile bune si cele neplacute care mi-au condimentat acest an.Dar apoi mi-am dat seama ca toate neplacerile,toate dezamagirile si suferintele nu au facut nimic altceva decat sa dea nastere unor lucruri minunate.Nu pot decat sa multumesc si pentru toate nedreptatile in aceasi masura cum o fac pentru minunile de zi cu zi, pentru ca au facut din mine un om poate mai bun si pentru faptul ca m-au facut sa descopar in mine lucruri de care nu ma credeam capabila.Pot spune ca din toate am invatat ceva nou despre ce pot face,despre ce pot depasi, despre ce pot indura fara a-mi schimba modul frumos de a trai.Am intors si celalalt obraz cand am fost lovita poate de mai multe ori decat ar fi trebuit si spun asta fara a-mi fi jena si fara sa plec capul , pentru ca STIU ca nu am facut-o din slabiciune.

Pentru mine 2007 a fost un an bun.Foarte bun…greu,dar care mi-a adus satisfactii enorme.
Nu pot sa nu ma simt privilegiata de faptul ca superba mea familie este sanatoasa.Ei sunt baza mea, leaganul meu dar si cerul senin care imi lumineaza viata.Nu pot sa nu multumesc pentru noii mei prieteni pe care ii pretuiesc enorm(indiferent de ordinea redata in lista,ei ocupa fiecare un loc special in inima mea) : Groovey care este prin definitie cel mai bun prieten pe care il poate avea cineva, Moods - o surpriza extrem de placuta pentru mine, un suflet de copil in interiorul unui om capabil de lucruri marete…o adevarata piesa!, Cristi pe care ,desi ne cunoastem de 4 ani, abia in acest an l-am descoperit in adevarata lui esenta;este un suflet de artist! , Benjamin“copilul”-cum imi place mie sa ii spun(de fapt el este jurnalul meu)… cu care poti dezbate ore intregi pe teme emblematice cum ar fi “Ghita” uitand de orice problema …contrar aparentelor si a imaginii de singuratic este o companie extrem de placuta iar cunoscatorii pot spune ca acest om ESTE mult mai mult decat vrea sa arate, adorabila..realista..energica Iulia - o femeie pe cat de hotarata pe atat de dulce…O persoana la care as apela cu cea mai mare incredere in orice problema as avea si pe care de asemenea mi-ar face placere sa o ajut oricand ar avea nevoie…indiferent de ora sau meridiane, misterioasa si senzuala Morbid Angel - cea mai adevarata turcoaica ever seen , Buddha(mai are nevoie de cuvinte?? All my respect for that man!!) , una din raritatile meleagurilor mioritice Idaho- te hipnotizeaza de la primul contact vizual…o femeie cum prea putine sunt (one in a million…dar zau daca nu merita sa traiesti printre un milion de pitipoance ca sa dai in final de o prezenta ca ea) , Garidu cel special, Garidu cel ludic…Unicul Garid!, Avionaru care te aduce cu picioarele pe pamant cu cea mai mare placere atunci cand zbori alaturi de porcusori cu aripioare si de marmote siliconate…Un stalp pentru cei care se clatina …si nu in ultimul rand fata din poveste-Fantasya a carei prezenta coloreaza frumos peste cenusiul Romaniei noastre.

Am intalnit oameni extraordinari la facultate, la concursuri, la antrenamente, la castinguri…PE STRADA( in statia de autobuz sau la metrou…am cunoscut atat personaje de legenda cat si oameni buni dar ocoliti de noroc).

Am o viata frumoasa;am avut un 2007 generos si nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu ca si 2008 sa fie la fel de plin..sa imi aduca si palme cum mi-a adus 2007 dar si mangaieri precum prietenii mei dragi.Tot in 2008, sper eu cat mai curand, as vrea sa ii cunosc pe Artistu, MJ si pe toti ceilalti membri voce…stiu ca au ceva de spus.

Va doresc tuturor un an cat mai bun in care sa va traiti povestile cu sufletul!